Ai cerut trei oferte pentru aceeași lucrare și ai primit trei cifre care nu seamănă între ele: 180.000, 224.000 și 310.000 de lei. Reflexul firesc este să tai capetele și să te oprești la mijloc. Este exact greșeala care produce, șase luni mai târziu, discuția despre lucrări suplimentare și despre bani care nu mai ajung.
Un deviz nu este o listă de prețuri, ci descrierea unei lucrări în cuvinte tehnice. Două devize pot fi identice ca sumă și complet diferite ca lucrare. Diferența se vede abia când citești rândurile, nu totalul.
Anatomia unui deviz care poate fi verificat
Un deviz serios are, pe fiecare rând, patru informații: denumirea articolului, unitatea de măsură, cantitatea și prețul unitar. Dacă lipsește una dintre ele, rândul respectiv nu poate fi verificat de nimeni, nici de tine, nici de un expert.
Pe lângă acestea, un deviz complet separă manopera de materiale, arată transportul și utilajele, iar la final adaugă distinct cheltuielile indirecte, profitul și TVA-ul. Când toate acestea sunt topite într-o singură sumă globală de tipul „amenajare baie: 22.000 lei”, nu ai cum să compari nimic. Prima cerere pe care o faci fiecărui ofertant este, deci, aceeași: dă-mi devizul pe articole, cu cantități.
Al doilea lucru pe care îl urmărești sunt unitățile de măsură. Zugrăveala se măsoară la metru pătrat, gletul la fel, dar unii ofertanți dau prețul pe metru pătrat de pardoseală, alții pe metru pătrat de perete efectiv zugrăvit. Diferența dintre cele două citiri poate fi de trei ori. La fel, tencuiala pe suprafață desfășurată, cu glafuri și spaleți, urcă vizibil față de suprafața „netă” a peretelui.
Cum aduci două oferte pe același numitor
Compararea corectă înseamnă un tabel în care pui rândurile față în față. Sună plictisitor, dar este singura metodă care funcționează. Deschizi un fișier, treci pe prima coloană articolele din oferta cea mai detaliată și cauți corespondentul lor în celelalte. Ce nu găsești este, de obicei, chiar explicația diferenței de preț.
Lucrurile care lipsesc cel mai des din ofertele mici:
- demolările, desfacerile și evacuarea molozului, inclusiv containerele și taxa la groapă;
- protecțiile: folie pe pardoseli, protejarea tâmplăriei montate, curățenia intermediară;
- trasarea, măsurătorile, nivelmentul și eventualele probe de presiune;
- schela, ridicarea materialelor la etaj, organizarea de șantier;
- manopera de descărcare și manipulare, atunci când materialele le cumperi tu.
Al doilea pas este să verifici cantitățile prin sondaj. Nu ai nevoie să recalculezi tot devizul. Alegi trei-patru articole cu greutate mare în total, de exemplu tencuiala, șapa și gresia, și le măsori tu, cu ruleta, pe planul apartamentului. Dacă la un ofertant apar 96 de metri pătrați de șapă și la celălalt 118, pentru aceeași casă, cineva a greșit sau cineva a inclus și terasa. Întrebarea directă lămurește imediat.
Prețul unitar spune ce material intră în casă
Un preț unitar foarte mic la un articol care presupune material scump nu este o ofertă bună, ci un semnal. Adezivul flexibil pentru gresie de format mare costă altfel decât adezivul standard, iar diferența se vede în rândul de deviz. Cere ca articolele importante să conțină și marca sau clasa materialului: clasa betonului, tipul de adeziv, grosimea polistirenului, densitatea vatei, clasa de trafic la parchet.
Merită și o discuție despre cine cumpără materialele. Când le cumperi tu, câștigi control asupra calității și pierzi o parte din garanția integrată a lucrării, pentru că orice defect va fi pus pe seama materialului. Când le cumpără constructorul, plătești un adaos, dar ai un singur responsabil. Oricare variantă alegi, recepția la livrare rămâne sarcina ta; despre asta merită citit separat, pentru că semnătura pe avizul de însoțire închide practic orice reclamație ulterioară privind cantitatea sau starea mărfii.
Nu în ultimul rând, citește ce scrie sub deviz. Valabilitatea ofertei, termenul de execuție, graficul de plăți, procentul reținut până la recepția finală, condițiile în care prețul se poate ajusta. O ofertă cu 15% reținere până la recepție și una cu plată integrală la finalizarea fiecărei etape sunt două riscuri complet diferite, chiar dacă totalul e identic. Iar dacă ofertantul refuză să detalieze devizul „pentru că lucrăm la cheie”, răspunsul rezonabil este că la cheie se poate lucra și cu deviz, iar cine nu vrea să arate cantitățile își păstrează, de fapt, libertatea de a le renegocia mai târziu.
Depozitarea corectă a materialelor odată ajunse pe șantier ține tot de bugetul lucrării, chiar dacă nu apare în niciun rând de deviz, iar un stoc stricat de umezeală se plătește exact ca unul cumpărat a doua oară. După ce ai făcut tabelul comparativ, alegerea devine mult mai simplă: de obicei nu mai alegi cea mai ieftină ofertă, ci pe cea care are cele mai puține rânduri lipsă.
