Lucrările s-au oprit în octombrie, iar în curte au rămas paleți cu cărămizi, câțiva saci de ciment, un rând de plăci de gips-carton și două găleți de grund. Se anunță ploi, apoi îngheț. Mulți proprietari acoperă totul cu o folie și speră la bine. În martie, sacii sunt întăriți ca piatra, plăcile s-au umflat, iar vopseaua s-a transformat într-o pastă cu cruste. Pierderea nu e uriașă dacă o privești pe fiecare material, dar adunată pe tot șantierul poate ajunge la câteva sute de lei sau mai mult. Cu puțină organizare, o parte din ele iernează bine.
Dușmanii iernii: apa, umezeala și înghețul
Materialele de construcții nu suferă toate la fel. Unele se tem de apă, altele de variațiile de temperatură, altele de amândouă. Ciment, var, adezivi și mortare uscate absorb umezeala din aer și încep să se întărească încet în saci, chiar fără ploaie directă. Plăcile pe bază de gips își pierd rezistența dacă stau pe pământ umed. Lemnul se deformează dacă primește apă și se usucă neuniform.
Înghețul adaugă o complicație. Produsele lichide pe bază de apă, cum sunt vopselele lavabile, grunduri, amorse și unii adezivi gata preparați, se strică prin congelare. Chiar dacă apoi se dezgheață, structura lor nu mai e aceeași, iar la aplicare lasă urme și se desprind. Pe ambalaj găsești de obicei temperatura minimă de depozitare; merită citită înainte de a lăsa găleata în garaj.
Primul pas este să faci inventarul. Mergi prin curte cu un caiet și notează ce ai, în ce cantitate și în ce stare. Vei fi surprins cât de mult ai cumpărat în plus și cât de puțin din ele va fi folosit în primăvară. Dacă unele materiale nu îți mai trebuie, mai bine le dai sau le returnezi acum, cât sunt în stare bună.
Un aspect pe care îl uită mulți: unele materiale au un termen de valabilitate. Adezivii pentru gresie, mortarele și chiturile au pe sac o dată până la care garantează performanța, de obicei câteva luni. Un sac cumpărat în iunie și folosit în aprilie ar putea să nu mai facă priză bună. Dacă data a trecut, cere părerea vânzătorului înainte să-l pui pe un perete important.
Fă o listă cu trei coloane: ce se păstrează, ce se vinde sau se returnează, ce se folosește repede. Cele din prima coloană primesc un loc bun, cele din a doua se scot din curte, iar cele din a treia se pun în față. Pare birocratic, dar îți economisește o după-amiază în martie.
Cimentul, varul și adezivii: ținuți departe de pământ și de umezeală
Cimentul în saci vrea un loc uscat, ridicat de la sol, acoperit și ferit de curenți umezi. Ideal ar fi un depozit sau un garaj, cu paleți de lemn sub saci și cu un strat de folie între pardoseală și palet. Sacii se așază unul peste altul, dar nu mai mult de zece, pentru ca cei de jos să nu se strivească. Nu le lipi de perete, lasă un spațiu pentru aer.
Dacă nu ai un adăpost, improvizează unul. Un șopron simplu din lemn, acoperit cu tablă sau cu folie groasă, aproape de casă, este mai bun decât o prelată aruncată peste un morman. Prelata ține apa de sus, însă captează condens dedesubt; trebuie ridicată pe un cadru, ca aerul să circule.
Sacii care s-au întărit pe margini nu sunt neapărat pierduți. Dacă cimentul se sfărâmă ușor între degete și nu are cocoloașe mari, îl poți folosi la lucrări neimportante, cum ar fi umplerea unui gol sau o fundație pentru un stâlp de gard. Nu folosi însă ciment cu bulgări tari la tencuieli sau la șape, unde rezistența contează.
Un detaliu practic: când muți sacii, nu-i trage de pe palet, ridică-i. Sacii cu praf fin se pot rupe, iar cimentul scăpat în aer irită pielea și ochii, așa că poartă mănuși și mască simplă. Dacă un sac s-a deschis, închide-l cu o bandă puternică sau pune-l întreg într-un alt sac, pentru a-l izola de aer.
Nu amesteca produsele de același fel din saci diferiți, chiar dacă par la fel. Compoziția poate diferi, iar un amestec de adezivi cu priză diferită nu va mai oferi rezultatul scris pe ambalaj. Păstrează fiecare sac în punga lui, cu eticheta lizibilă.
Plăcile, lemnul și izolațiile
Gips-cartonul se păstrează orizontal, în teanc, pe un suport plat și uscat, pe tot parcursul plăcii. Dacă îl sprijini oblic de un perete, se încovoaie în câteva săptămâni. Nu îl lăsa în aer liber, nici măcar sub o folie, pentru că umezeala trece prin margini. Un dormitor sau o cameră nelocuită din casă este un loc bun pentru ele.
Lemnul de construcții, cum sunt grinzile, scândurile și panourile OSB, vrea aer pe toate părțile. Așază-l pe leațuri, cu spații între straturi, sub un acoperiș care nu atinge materialul. Dacă îl înfășori strâns în folie, în interior se formează condens și apar mucegai și pete albăstrui. OSB-ul este sensibil mai ales la muchii, care absorb apa ca un burete.
Vata minerală și polistirenul au nevoie de feriri diferite. Vata se strică dacă se udă, pentru că își pierde izolarea; trebuie păstrată în ambalajul original, într-un loc uscat. Polistirenul nu se teme de apă, dar nu suportă soarele direct și solvenții. Rolele și plăcile se țin departe de vopsele, de diluanți și de surse de foc, deoarece se pot deteriora sau arde repede.
Vopseaua, grundul și produsele lichide
Găleata începută se închide bine, după ce ai curățat marginea. Pune capacul și lovește-l cu un ciocan de cauciuc pe tot perimetrul, apoi întoarce găleata cu fundul în sus pentru câteva secunde, ca să se formeze un dop de vopsea la gura de sus. Așa aerul nu pătrunde și nu apare crusta. Notează pe capac data deschiderii și camera pentru care a fost folosită.
Produsele lichide se țin la interior, într-un loc în care temperatura nu scade sub limita de pe ambalaj. Un dulap dintr-o cameră încălzită, nu neapărat de zi, sau un colț al unui pod izolat este suficient. Evită subsolul umed, garajul fără încălzire și balconul. Un singur îngheț poate strica întreaga găleată.
Solvenții, lacurile și produsele inflamabile au reguli în plus. Se țin în ambalajul lor, departe de surse de căldură, de scântei și de copii, într-un loc ventilat. Nu le pune în vecinătatea cazanului sau a centralei și nu le depozita în încăperi unde dormi. O etichetă citită cu atenție valorează mai mult decât orice sfat primit de la vecin.
Cărămizi, nisip și materiale grele de afară
Unele materiale pot rămâne în aer liber, dacă sunt pregătite. Cărămizile, BCA-ul, pavelele și bolțarii se așază pe paleți, pe teren nivelat, în stive stabile, acoperiți de sus cu folie sau cu tablă, dar cu laturile libere. BCA-ul este poros și absoarbe multă apă; dacă îngheață înmuiat, se poate crăpa, așa că are nevoie de mai multă grijă decât cărămida obișnuită.
Nisipul și pietrișul stau într-un loc scurs, nu într-o băltoacă. Un strat de folie dedesubt împiedică amestecul cu pământul. Acoperă grămada cu o prelată fixată cu pietre sau cu scânduri, altfel nisipul înghețat devine un bloc greu de lucrat. Dacă ai de gând să-l folosești în primăvară, e bine să-l verifici la prima dezgheț.
La final, ocolește curtea și caută locurile unde apa se strânge după ploaie. Mută paleții în zone ridicate, la distanță de streașină unde curge apa și de zona în care se adună zăpada. Un jgheab spart sau o pantă greșită a terenului pot strica un depozit altfel bine făcut.
Atenție și la uneltele rămase pe șantier. Betoniera cu resturi de ciment întărit se strică, iar una golită și spălată iernează bine, cu un strop de ulei pe părțile mobile. Mistriile, drișcile și bidineaua se spală, se usucă și se pun la adăpost. Un furtun lăsat plin cu apă crapă la prima noapte geroasă, deci golește-l și rulează-l.
Dacă nu ai loc interior pentru tot, închiriază un colț într-un depozit sau întreabă un vecin cu garaj. Costul unei luni de depozitare este de obicei mai mic decât prețul unui material stricat. Iar dacă pierderea ar ajunge la sume mari, pune lucrurile importante în față și restul le acoperi cât mai bine.
Ce faci în weekend, înainte de primul îngheț
Alege o zi uscată și fă o tură completă. Mută sacii de ciment și adezivii într-un spațiu acoperit, ridică plăcile de gips-carton în casă, adună vopselele într-o cameră încălzită. Pune în față ce vei folosi primul în primăvară, ca să nu muți totul a doua oară.
Etichetează cu un marker lucrurile pe care le-ai deschis și notează ce lipsește din cantități. În ianuarie sau în februarie, când vei începe să faci comenzile pentru lucrările de primăvară, vei ști precis ce ai deja și nu vei cumpăra dublu.
Dacă un material arată suspect, nu-l arunca pripit; încearcă mai întâi o probă mică, pe o suprafață fără importanță. Iar ceea ce nu mai poți păstra, vinde sau dă mai departe, înainte să se strice. Materialul bun, ținut cum trebuie, își face treaba și după iarnă.
