Balconul se închide, apar geamurile, spațiul pare câștigat — și iarna urmează dezamăgirea. Este cu cinci-șase grade sub restul casei, pe geamuri curge condens, iar în colțuri apare mucegai. Explicația nu ține de tâmplărie, sau nu doar de ea. Un balcon are patru suprafețe care pierd căldură — parapetul, placa de jos, placa de sus și tâmplăria — plus o îmbinare cu fațada care este, prin construcție, o punte termică. Dacă tratezi doar una dintre ele, rezultatul rămâne un spațiu tampon rece.
De ce rămâne rece: cele patru suprafețe și puntea termică
Parapetul unui balcon de bloc are, de regulă, între opt și doisprezece centimetri de beton sau o zidărie subțire. Este cel mai slab element al anvelopei, mai slab decât peretele exterior. Placa de beton pe care calci este continuarea planșeului și, în lipsa unei izolații, funcționează ca o aripioară de radiator care scoate căldura din locuință spre exterior. Placa de deasupra, care este de fapt podeaua vecinului, se comportă identic.
Îmbinarea dintre placa balconului și peretele de fațadă este locul unde betonul trece direct din interior în exterior. Acolo temperatura suprafeței interioare scade cel mai mult, iar dacă scade sub punctul de rouă al aerului din cameră, apare condensul și, în timp, mucegaiul. Mecanismul, cu variantele de rezolvare, este explicat în detaliu în articolul despre puntea termică la ferestre și balcoane, iar înțelegerea lui schimbă complet felul în care abordezi lucrarea.
Concluzia practică: izolarea se face pe tot conturul, fără întreruperi, și se suprapune pe cel puțin treizeci-patruzeci de centimetri cu izolația fațadei acolo unde aceasta există. O izolație care se oprește brusc la marginea balconului mută problema, nu o rezolvă.
Tâmplăria: unde merită să plătești mai mult
La un balcon, suprafața vitrată raportată la volum este enormă, deci tâmplăria contează mai mult decât oriunde în casă. Ce urmărești, în ordinea importanței: numărul de camere ale profilului și adâncimea lui, tipul de geam termoizolant, garniturile și feroneria.
Un profil cu mai multe camere și cu adâncime mai mare izolează mai bine, dar decisiv este pachetul de sticlă. Un geam dublu cu un strat cu emisivitate redusă și cu gaz inert între foi se comportă vizibil mai bine decât un geam dublu obișnuit, iar tripanul aduce un plus suplimentar, cu prețul unei greutăți mai mari care cere feronerie pe măsură. Comparația concretă între variante este făcută în materialul despre geamul termopan cu două sau trei foi de sticlă. Cere producătorului valorile declarate pentru transmitanța termică a ansamblului, nu doar pentru sticlă.
Două detalii care se uită: distanțierul dintre foile de sticlă, care poate fi metalic sau de tip cald, cu influență directă asupra condensului pe marginea de jos a geamului; și montajul propriu-zis, cu spumă poliuretanică protejată la interior cu bandă de etanșare pentru vapori și la exterior cu bandă permeabilă. Spuma lăsată la vedere absoarbe apă și se degradează în câțiva ani.
Izolarea parapetului și a plăcilor
Pe interiorul parapetului se aplică, de regulă, polistiren expandat sau extrudat, ori vată minerală pe structură, în funcție de spațiul disponibil și de cerințele de comportare la foc. Grosimea se stabilește în funcție de restul anvelopei, iar alegerea materialului ține de spațiul pe care ești dispus să îl pierzi din balcon și de cerințele de comportare la foc ale clădirii. Dacă blocul are deja fațadă termoizolată, cel mai bun rezultat se obține izolând parapetul pe exterior, în continuitate cu sistemul existent — dar asta ține de acordul asociației și de regulile de intervenție pe fațadă.
Placa de jos se izolează prin adăugarea unui strat sub pardoseală: o folie anticondens, polistiren extrudat sau plăci de izolație rigidă, apoi șapă subțire sau plăci suport, apoi finisajul. Aici constrângerea este înălțimea disponibilă până la pragul ușii de acces. Dacă spațiul nu permite, se poate izola tavanul balconului de dedesubt, dar asta presupune acordul vecinului.
Tavanul propriu-zis, adică placa de deasupra, se izolează cu plăci lipite și dibluite, cu atenție la racordul din colțuri. Colțurile sunt zonele în care se concentrează pierderile, iar o izolație întreruptă acolo anulează bună parte din efortul restului.
Condens, ventilație și ce faci dacă vrei să unești balconul cu camera
Un balcon închis etanș, fără ventilație, devine o cutie în care umiditatea se acumulează. Rufele puse la uscat, plantele și aerul cald care vine din cameră aduc vapori pe care tâmplăria nouă nu îi mai lasă să iasă. Soluția este ventilarea controlată: grile de aerisire în tâmplărie, aerisire scurtă și intensă de câteva ori pe zi, sau o gură de ventilație mecanică. Fără asta, condensul apare chiar și pe un balcon bine izolat.
Dacă vrei să unești balconul cu camera, discuția se schimbă radical. Desființarea parapetului sau lărgirea golului din peretele de fațadă înseamnă intervenție asupra unui element al structurii sau al anvelopei clădirii și necesită expertiză tehnică, proiect și autorizație de construire, plus acordul asociației de proprietari. Nu este o lucrare pe care o poate decide un meșter la fața locului, iar consecințele executării ei fără forme legale se resimt la prima vânzare a apartamentului. Cere de la început părerea unui inginer structurist sau a unui expert tehnic atestat.
De asemenea, mutarea caloriferului pe balcon nu este permisă în multe blocuri și, chiar unde este, schimbă bilanțul termic al apartamentului. Varianta mai simplă este să lași ușa-fereastră pe loc și să tratezi balconul ca spațiu tampon bine izolat, folosit sezonier. Lista completă a lucrărilor care merită făcute pe un balcon, cu ordinea lor firească, se găsește în ghidul despre renovarea unui balcon sau a unei logii. Costurile diferă mult în funcție de oraș, de dimensiunea balconului și de starea plăcii, așa că cere minimum trei oferte pentru aceeași listă de lucrări și verifică întotdeauna starea plăcii de beton înainte de a monta orice — o placă cu armătură vizibilă și beton exfoliat se repară prima, nu la final.
