Instalația electrică e singurul sistem dintr-o casă care poate funcționa aparent normal până în ziua în care produce un incendiu. Nu curge, nu se lasă, nu face pete pe tavan. Tocmai de aceea înlocuirea ei se amână an după an, în favoarea lucrărilor care se văd. Există însă câteva semne după care amânarea nu mai e o opțiune rezonabilă, iar ele se pot verifica fără să demontezi nimic.
Semnele care nu mai lasă loc de interpretare
Unele sunt evidente, altele trec drept ciudățenii ale casei. Merită luate în serios toate:
- Siguranțele sar la pornirea unui aparat obișnuit, cum ar fi cuptorul cu microunde sau fierul de călcat, iar soluția aplicată a fost înlocuirea lor cu unele mai mari.
- Prizele sau întrerupătoarele se încălzesc, se decolorează în jurul găurilor sau miros a plastic încins.
- Lumina scade vizibil când pornește pompa, frigiderul sau mașina de spălat.
- Auzi trosnete sau bâzâit din perete, din doze sau din tablou.
- Prizele au doar două contacte, fără împământare, iar în casă există mașină de spălat, boiler sau plită electrică.
- În tablou mai există siguranțe fuzibile cu capac de porțelan sau nu există niciun dispozitiv diferențial.
- Ai găsit conductori de aluminiu la vreo intervenție anterioară.
Trei sau mai multe dintre acestea, împreună, înseamnă o instalație care trebuie refăcută integral, nu peticită. Lista extinsă de simptome și explicațiile din spatele fiecăruia sunt tratate detaliat în articolul despre semnele că instalația electrică trebuie refăcută integral.
Ce găsești, de fapt, în pereții unei case vechi
Instalațiile executate acum patruzeci sau cincizeci de ani au fost dimensionate pentru o casă cu becuri, un radio și un frigider. Câteva particularități tehnice explică de ce nu mai fac față astăzi.
Conductorii de aluminiu, folosiți larg într-o anumită perioadă, se comportă prost la contact: metalul curge lent sub presiunea șurubului, contactul se slăbește, rezistența crește și punctul se încălzește. Sunt și fragili, așa că se rup la fiecare demontare de priză. Nu se leagă direct la cupru fără cleme speciale, pentru că îmbinarea corodează.
Apoi, secțiunile. Un circuit de prize pe conductor de un milimetru pătrat și jumătate era acceptabil când nu exista nimic de conectat la el. Astăzi, o bucătărie modernă cere circuite separate pentru plită, cuptor și mașina de spălat vase, fiecare dimensionat corespunzător. La fel, lipsa conductorului de protecție face inutilă orice priză cu contact de împământare montată ulterior: contactul există, legătura nu.
În fine, izolația. Cauciucul și PVC-ul vechi devin casante după decenii, mai ales în zonele calde, lângă corpuri de iluminat sau în tavan. Se crapă la cea mai mică mișcare, iar conductorii ajung să se atingă în doză.
Mai există un obicei vechi care produce probleme greu de diagnosticat: dozele îngropate sub tencuială și acoperite cu glet. Ele există, dar nimeni nu știe unde, iar când apare o defecțiune trebuie căutate cu detectorul sau, mai des, prin spargere. Într-o instalație nouă, toate dozele rămân accesibile, cu capac, exact din acest motiv.
Cum se face înlocuirea, pe etape
Refacerea completă înseamnă traseu nou de la tablou până la ultima priză, nu schimbarea prizelor. Etapele sunt clare și au o ordine care nu se schimbă.
Se începe cu proiectul: plan de mobilier, lista consumatorilor, poziția fiecărei prize și a fiecărui punct de lumină, apoi împărțirea pe circuite. Un circuit pentru iluminat pe zonă, circuite separate pentru prizele obișnuite, circuite dedicate pentru consumatorii mari, circuit separat pentru baie. Tabloul se dimensionează cu rezervă, pentru că peste cinci ani vei vrea o pompă de căldură sau un încărcător de mașină.
Urmează trasarea și șanțuirea, făcute cu mașină de tăiat cu aspirator, nu cu rotopercutorul, în special pe pereții din zidărie subțire. Se montează tuburile de protecție, se trag conductorii, se montează dozele accesibile, se probează continuitatea și izolația, iar abia apoi se închid șanțurile.
Tabloul nou include întrerupător general, protecție diferențială, protecții la suprasarcină pe fiecare circuit și, în funcție de situație, protecție la supratensiuni. La final se face verificarea instalației și se emite documentul care atestă conformitatea. Toate operațiunile de acest tip se execută de un electrician autorizat, iar racordarea la rețea se face exclusiv prin operatorul de distribuție. Aceasta nu e o formalitate birocratică: o instalație executată fără autorizare nu are acoperire la asigurare în caz de incendiu.
Când nu poți face totul dintr-o dată
Ideal, instalația electrică se reface simultan cu cea sanitară, cu pereții deschiși, ca să sapi o singură dată. Dacă lucrezi la o casă veche, ordinea completă a intervențiilor și felul în care se suprapun meseriile sunt descrise în ghidul despre ordinea corectă a lucrărilor la o casă veche, iar dacă și țevile sunt de fier zincat, merită verificate în paralel criteriile din articolul despre înlocuirea instalației de apă și canalizare.
Când bugetul nu permite totul odată, etapizarea rațională arată așa. Prima intervenție este tabloul: protecție diferențială și siguranțe corect dimensionate reduc imediat riscul cel mai mare, chiar dacă restul instalației rămâne veche. A doua sunt circuitele din zonele umede și cele care alimentează consumatori mari, adică baia și bucătăria. A treia, restul locuinței, coordonat cu momentul în care oricum zugrăvești camerele respective.
Ce nu are sens niciodată: să montezi prize noi pe conductori vechi de aluminiu, să adaugi circuite peste un tablou deja încărcat sau să mărești siguranța ca să nu mai sară. Ultima variantă e cea mai periculoasă, pentru că siguranța protejează conductorul, nu aparatul; o siguranță mai mare înseamnă un conductor care se poate încălzi liber până la aprinderea izolației. Dacă ai dubii legate de starea instalației tale, cere o verificare cu aparat făcută de un electrician autorizat; costă puțin, durează o oră și îți dă un răspuns clar despre ce mai poate aștepta și ce nu.
