Multe apartamente construite în anii șaptezeci sau optzeci au camere mici, un hol lung și inutil și o bucătărie în care nu încap două persoane. Recompartimentarea pare soluția evidentă, iar de multe ori chiar este. Problema apare când planul se desenează pornind de la ce ne-ar plăcea, nu de la ce se poate muta efectiv.
Ce nu se atinge, indiferent de proiect
Există câteva elemente care nu intră în discuție și e mai simplu să le identifici de la început, ca să nu pierzi timp cu schițe imposibile.
- Structura de rezistență. Pereții portanți, diafragmele de beton, stâlpii și grinzile. Orice modificare aici cere expertiză tehnică, proiect și autorizație.
- Coloanele comune. Apa rece, apa caldă, gazul și, mai ales, canalizarea. Coloana verticală rămâne unde este; poți muta legăturile orizontale, în limita pantei.
- Canalele de ventilație naturală. Nu se astupă, nu se folosesc ca nișă de depozitare și nu se transformă în dulap. Ele deservesc și alte apartamente.
- Fațada. Golurile de fereastră, balcoanele și aspectul exterior țin de imobil, nu de apartament.
Restul, adică pereții de compartimentare, ușile interioare, poziția obiectelor sanitare în limitele traseului și amplasarea prizelor, se poate rearanja aproape liber. Înainte de a demola orice, verifică fiecare perete în parte; nu te baza pe faptul că vecinul a dat jos același perete, pentru că apartamentele oglindite nu au mereu aceeași structură.
Ce se poate muta cu adevărat
Cele mai frecvente intervenții care funcționează bine sunt unirea bucătăriei cu livingul, desființarea holului pentru a lărgi camerele adiacente, mutarea unei uși ca să eliberezi un perete pentru mobilier și împărțirea unei camere mari în două spații mai mici. Ultima variantă cere atenție la lumina naturală: o cameră fără fereastră nu poate fi dormitor și nu ar trebui folosită ca atare.
Când unești bucătăria cu livingul, gândește-te la ce pierzi, nu doar la ce câștigi. Mirosurile, zgomotul hotei și vasele nespălate devin parte din camera de zi. O soluție intermediară, folosită des, este un gol larg cu ușă glisantă, care îți lasă ambele opțiuni.
Mutarea băii sau a bucătăriei peste camere de locuit ale vecinului de dedesubt este, în general, interzisă prin regulamentele de urbanism și prin norme sanitare, tocmai din cauza riscului de infiltrații și a zgomotului. Verifică situația concretă la primărie înainte să te bazezi pe o astfel de mutare.
Tot la capitolul limitări intră și înălțimile: dacă ridici pardoseala pentru a masca trasee noi de canalizare, pierzi din înălțimea liberă, iar într-un apartament cu tavan de doi metri și jumătate diferența se simte imediat. Calculează grosimea totală a straturilor noi înainte să promiți cuiva o baie mutată în celălalt capăt al casei.
Un test util înainte de a demola ceva: marchează pe pardoseală, cu bandă adezivă, conturul noilor pereți și al mobilierului important. Trăiește o săptămână cu benzile acelea pe jos. Vei descoperi lucruri pe care nicio schiță nu ți le spune, de la faptul că ușa dulapului se lovește de colțul mesei până la constatarea că holul pe care voiai să-l desființezi era de fapt singurul loc în care se puteau ține pantofii. E cel mai ieftin prototip pe care îl poți face.
Gips-carton sau zidărie pentru pereții noi
Pentru compartimentări noi ai două variante realiste. Zidăria din BCA sau din blocuri ceramice ușoare oferă masă și un comportament acustic mai bun la frecvențe joase, permite fixarea directă a obiectelor grele și e mai ieftină la material. În schimb e mai grea, adaugă încărcare pe planșeu, cere tencuială și adaugă săptămâni de uscare la grafic.
Peretele pe structură metalică cu plăci de gips-carton se ridică în câteva zile, e ușor, permite trecerea instalațiilor prin interior și, dacă e executat corect, izolează fonic surprinzător de bine. Corect înseamnă vată minerală pe toată grosimea, plăci duble pe fiecare față, benzi de etanșare la contactul cu structura existentă și, unde se poate, montanți dublați sau structuri independente. Alegerea profilelor nu e o formalitate, iar diferența dintre profilele CW, UW, CD și UD decide dacă peretele rămâne rigid sau vibrează la fiecare ușă închisă.
Indiferent de variantă, prevede din start întăriri în perete acolo unde vei monta televizorul, dulapurile suspendate sau lavoarul. Este mult mai simplu să pui o placă de OSB între montanți acum decât să cauți un montant peste un an.
Zgomotul, instalațiile și partea de acte
Recompartimentarea schimbă felul în care se propagă zgomotul prin apartament. Un perete nou lipit de peretele comun cu vecinul nu îmbunătățește neapărat izolarea față de el, iar dacă vrei un rezultat real trebuie tratat peretele comun ca atare, cu soluțiile descrise în ghidul despre izolarea fonică a pereților dintre apartamente. Atenție și la zgomotul propriu: o baie mutată lângă dormitor se aude, iar coloana de canalizare trece prin apartament indiferent de plan.
Instalațiile se refac integral în cadrul recompartimentării, pentru că oricum ai pereții deschiși. Traseele electrice se desenează după planul final de mobilier, nu invers, iar tabloul se dimensionează pentru consumatorii reali. Aici intervine un electrician autorizat, la fel cum la modificarea instalației de gaz intervine exclusiv o firmă autorizată de operatorul de distribuție.
Pe partea administrativă, ai nevoie de acordul asociației pentru intervențiile la părțile comune și, dacă modifici structura sau schimbi configurația față de releveul cadastral, de autorizație și ulterior de actualizarea documentației cadastrale. Lista intervențiilor scutite este detaliată în articolul despre lucrările care nu necesită autorizație de construire. Un plan bun se recunoaște după faptul că rezistă la întrebarea simplă: unde stă masa, unde se usucă rufele și pe unde treci cu aspiratorul. Dacă răspunsurile vin ușor, recompartimentarea merită făcută.
