Garajul e, în multe curți, cea mai subutilizată construcție. Douăzeci de metri pătrați ocupați de o bicicletă, două anvelope de iarnă și un rând de rafturi cu conserve. Ideea de a-l transforma în birou, în cameră pentru un copil mare sau în garsonieră de închiriat apare firesc, mai ales că pare o soluție ieftină: pereții există, acoperișul există, curentul e tras.
Realitatea e mai nuanțată. Un garaj e proiectat pentru o mașină, adică pentru un spațiu neîncălzit, cu pardoseală direct pe pământ, fără hidroizolație și cu ventilație naturală prin fisuri. Ca să devină locuibil, aproape fiecare element trebuie regândit. Nu e imposibil, dar nu e nici o simplă zugrăveală.
Ce se schimbă legal și de ce contează încă de la început
Schimbarea destinației dintr-un spațiu anexă într-unul de locuit înseamnă modificarea funcțiunii construcției. Asta cere, în cele mai multe cazuri, autorizație de construire, obținută pe baza unui certificat de urbanism și a unui proiect. Dacă intervii și la goluri, adică tai o fereastră nouă sau înlocuiești ușa basculantă cu un perete cu tâmplărie, ai și o modificare de fațadă, deci cu atât mai mult ai nevoie de acte.
Contează și normele de locuit: înălțimea liberă minimă, suprafața minimă a camerei, raportul dintre suprafața vitrată și cea a pardoselii, existența unei ventilații. Un garaj cu doi metri și treizeci de centimetri înălțime, din care mai pierzi zece pentru izolarea pardoselii și opt pentru plafon, ajunge la limita a ceea ce se poate numi cameră. Măsoară înainte să visezi.
Pardoseala, adică partea care se subestimează cel mai des
Aici e cea mai mare diferență față de un spațiu locuibil. Placa unui garaj e turnată de regulă direct pe balast, fără hidroizolație și fără termoizolație. Peste ea, iarna, orice pardoseală va fi rece și, în timp, umedă.
Soluția corectă înseamnă desfacerea stratului existent sau, dacă înălțimea permite, suprapunerea unei stratificații complete: hidroizolație sub formă de folie sau membrană sudată, polistiren extrudat de cel puțin opt centimetri, folie de separare, apoi șapă armată cu fibre. Dacă intenționezi încălzire în pardoseală, aceasta e ocazia. Ridicarea totală ajunge la 12-15 centimetri, ceea ce afectează direct înălțimea utilă și nivelul pragului de la intrare.
Pereții se tratează după material. La zidărie de BCA sau cărămidă, izolarea din exterior e de departe cea mai bună, pentru că nu pierzi din interior și tratezi punțile. Dacă garajul e lipit de gard sau de vecin, rămâne varianta din interior, cu structură, vată minerală și barieră de vapori montată pe partea caldă. La garajele din beton prefabricat sau din tablă, discuția e alta: acolo se construiește practic o casă în casă, cu structură metalică sau de lemn, izolație și placare.
Instalații, aer și lumină
Instalația electrică existentă e aproape sigur insuficientă. Un garaj are, tipic, un circuit de priză și unul de lumină, fără împământare corectă și fără tablou propriu. Pentru locuit, trebuie un tablou secundar cu siguranțe automate și diferențial, circuite separate pentru prize și lumină, iar dacă apare o chicinetă, un circuit dedicat.
- Apă și canalizare: racordul la rețeaua casei se face prin săpătură, cu pantă respectată și cu conducta de apă sub adâncimea de îngheț. Dacă nu se poate, o pompă de tocare rezolvă cazurile în care canalizarea e mai sus decât spațiul.
- Încălzire: extinderea centralei existente e cea mai simplă, dacă instalația mai are rezervă. Alternativele realiste sunt o unitate de aer condiționat cu funcție de încălzire, eficientă și ieftin de montat, sau încălzirea electrică în pardoseală pentru suprafețe mici.
- Ventilație: un spațiu bine izolat, fără ventilație, face condens în două săptămâni. Minimul e o grilă de admisie și un ventilator de evacuare cu senzor de umiditate, iar varianta bună e o unitate mică de ventilație cu recuperare de căldură.
Lumina naturală e provocarea de arhitectură. Un garaj are, de obicei, o singură deschidere mare pe latura scurtă și niciun geam pe restul. Cea mai eficientă mișcare e înlocuirea ușii basculante cu un ansamblu vitrat generos, eventual glisant, care aduce lumină pe toată lățimea. Dacă orientarea e nefavorabilă sau clădirea e umbrită, o alternativă foarte bună e un luminator pe acoperiș, care aduce de câteva ori mai multă lumină decât o fereastră verticală de aceeași suprafață.
Ca ordine a lucrărilor, garajul se renovează la fel ca orice spațiu care se ia de la zero, întâi structura și instalațiile, apoi anvelopa, apoi finisajele, exact logica descrisă în ghidul despre renovarea unei case vechi. Iar dacă în tot procesul apar semne de umezeală la baza pereților, merită tratate imediat, cu metodele din materialul despre igrasia de la parterul unei case, pentru că un garaj lipit de pământ e cel mai expus loc din toată gospodăria. Făcut cap-coadă, proiectul costă undeva între o treime și jumătate din prețul unei construcții noi echivalente, ceea ce rămâne o afacere bună atâta timp cât nu sari peste pardoseală și peste ventilație.
