Cine intră prima dată într-un depozit ca să cumpere structură pentru gips-carton iese, de obicei, cu o listă greșită. Profilele arată aproape la fel, denumirile sunt patru litere aruncate pe etichetă, iar vânzătorul întreabă „pentru perete sau pentru tavan”, ceea ce e exact întrebarea corectă, doar că nimeni nu știe de ce contează atât.
Logica din spatele denumirilor e simplă odată explicată. Toate profilele au o secțiune fie în formă de U, fie în formă de C. Cele în U sunt profile de ghidaj, se fixează pe planșeu, pardoseală sau perete și primesc capetele celorlalte. Cele în C sunt profilele portante, verticale sau întinse, pe care se înșurubează efectiv plăcile.
Cele patru profile și rolul fiecăruia
- UW — profil de ghidaj pentru pereți. Se montează orizontal, jos pe pardoseală și sus pe planșeu, cu o bandă de etanșare dedesubt. Lățimile uzuale sunt 50, 75 și 100 mm;
- CW — profil vertical, montantul propriu-zis al peretelui. Se introduce în UW și se distribuie la 60 sau la 40 de centimetri interax. Are aceleași lățimi ca UW și se cumpără mereu în pereche cu el;
- UD — profil perimetral pentru tavane. Se fixează pe pereți, de jur împrejurul camerei, și dă cota tavanului suspendat. Secțiune mică, 28 x 27 mm;
- CD — profil portant de tavan, 60 x 27 mm. Se suspendă de planșeu prin tije sau ancore și susține plăcile.
Regula de asociere se ține minte ușor: UW merge cu CW la pereți, UD merge cu CD la tavane. Amestecul lor nu funcționează, pentru că secțiunile nu se potrivesc unele într-altele.
Grosimea tablei, detaliul care nu apare în discuție
Aici se face cea mai mare economie falsă. Profilele se găsesc cu tablă de 0,5, 0,6 sau 0,7 mm, uneori chiar mai subțire la importuri ieftine. Diferența de preț pe bucată e mică. Diferența la rigiditatea peretelui e uriașă.
Un CW de 0,5 mm se răsucește la strângerea șurubului, cedează sub greutatea unei mobile suspendate și lasă peretele să vibreze la închiderea ușii. La 0,6 mm lucrurile devin acceptabile pentru un perete despărțitor obișnuit. Pentru pereți înalți, pentru cei care susțin corpuri suspendate sau pentru placări în două straturi, se merge la 0,6–0,7 mm fără discuție.
Un test rapid în magazin: prinzi profilul de un capăt și îl ții orizontal. Dacă se îndoaie vizibil sub propria greutate la un metru și jumătate, tabla e prea subțire pentru orice lucrare serioasă.
Interax, înălțimi și greșeli frecvente
Distanța standard între montanții CW e de 60 cm, potrivită pentru plăci de 1200 mm lățime, care se sprijină la mijloc și pe margini. Se coboară la 40 cm în trei situații: perete înalt de peste 3 metri, placare cu un singur strat de gips-carton și zone care vor primi greutăți — televizor, dulapuri, chiuvetă suspendată.
La tavane, CD-urile se pun la 50 cm interax, iar tijele de suspendare la maximum 90 cm una de alta pe direcția profilului. Depășirea acestor valori e cauza numărul unu a tavanelor care ondulează vizibil în lumina razantă a unei lămpi de perete.
Alte lucruri care se ratează des:
- Montanții CW nu se fixează cu șuruburi de UW pe toată înălțimea peretelui. Se lasă un joc de 1 cm sus, ca structura clădirii să poată lucra fără să crape placarea;
- Toți montanții se orientează în același sens, cu deschiderea C-ului în aceeași direcție, ca placa să fie mereu înșurubată în talpa fixă, nu în cea liberă;
- Banda de etanșare sub UW nu e opțională. Fără ea, peretele transmite zgomotul de impact direct în structură, iar toată munca de izolare fonică din interiorul peretelui devine mult mai puțin eficientă;
- Vata minerală se pune pe toată grosimea golului dintre montanți, nu doar pe jumătate. Un gol de aer parțial umplut e mai prost acustic decât unul plin sau decât unul complet gol.
Merită menționat și cât material iese la metru pătrat. Pentru un perete simplu, cu montanți la 60 cm, socotești aproximativ 2 metri liniari de CW și 1,2 metri de UW pe fiecare metru pătrat, plus 2,5 metri de bandă de etanșare și circa 30 de șuruburi. La tavan, consumul de CD urcă la 3 metri pe metru pătrat, plus tije și conectori.
Ce rămâne, dacă vrei un singur criteriu de cumpărare: cere lățimea profilului potrivită traseelor de instalații care trec prin perete. Un CW de 50 mm nu primește confortabil o țeavă de scurgere; unul de 75 sau 100 mm, da. E mai ieftin să iei profilul mai lat de la început decât să spargi peretele după ce a fost gletuit și vopsit.
