Pe eticheta unei cutii de gresie sunt tipărite, de obicei, șapte-opt pictograme și tot atâtea coduri. Majoritatea cumpărătorilor se uită la două lucruri: dimensiune și preț. Restul rămâne decorativ, deși exact acolo scrie dacă placa aceea rezistă în hol timp de cincisprezece ani sau se tocește vizibil în doi.
Trei indicatori merită înțeleși, pentru că ei explică de ce două plăci care arată identic pot costa dublu una față de cealaltă.
Absorbția de apă: linia care separă gresia de porțelanat
Se notează cu litera E și se exprimă procentual. Măsoară câtă apă intră în corpul plăcii, adică cât de compactă e ceramica după ardere. Cu cât e mai mică, cu atât placa e mai densă, mai dură și mai puțin sensibilă la îngheț.
- E ≤ 0,5% — gresie porțelanată propriu-zisă, arsă la temperaturi mari, potrivită pentru exterior, terase, garaje;
- E între 0,5 și 3% — gres fin, foarte bun în interior, la limită pentru zone care îngheață;
- E între 3 și 10% — ceramică obișnuită, doar interior;
- E peste 10% — faianță, exclusiv pe pereți.
De aici vine o regulă simplă și des încălcată: pe un balcon sau pe o alee nu se pune orice placă. Apa intrată în porii ceramicii îngheață, își mărește volumul și desprinde smalțul în solzi. Nu contează cât de bine a fost lipită — cedează materialul, nu adezivul. Pentru zone exterioare se caută explicit mențiunea de rezistență la îngheț-dezgheț, nu doar aspectul de piatră.
Clasa PEI: cât de mult calci pe ea
PEI măsoară rezistența smalțului la abraziune, adică la frecarea produsă de tălpi, praf și pietricele. Se notează de la I la V.
PEI I e pentru încăperi în care se umblă desculț sau în papuci — o baie, un dormitor. PEI II merge în camere cu trafic redus. PEI III acoperă bine majoritatea locuințelor: living, bucătărie, coridor. PEI IV e pentru hol de intrare, casa scării, spații comerciale mici. PEI V se folosește în magazine, holuri de bloc, spații publice.
Un detaliu care contează: la plăcile porțelanate nesmălțuite, colorate în masă, PEI nu se aplică, pentru că uzura nu schimbă aspectul — modelul merge prin toată grosimea plăcii. De asemenea, culoarea influențează percepția uzurii. O gresie neagră lucioasă arată fiecare zgârietură, în timp ce una gri-mediu, mată, ascunde de zece ori mai mult. Dacă ai câine în casă sau intri direct din curte, alegerea nuanței face mai mult decât o clasă PEI în plus.
Antiderapanța: R, ABC și de ce nu sunt același lucru
Aici există două scale, iar magazinele le amestecă frecvent. Scala R, de la R9 la R13, se măsoară cu încălțăminte pe o suprafață înclinată. R9 e minimul, pentru interior uscat. R10 se recomandă la intrări și bucătării. R11 e pentru terase și zone udate frecvent. R12 și R13 apar în bucătării profesionale sau spații industriale.
Scala A / B / C se măsoară cu piciorul gol, pe suprafață umedă, și se folosește la piscine și dușuri. A e pentru zone de trecere, B pentru marginea bazinului și dușuri, C pentru scări scufundate și pante.
Ce trebuie știut înainte de a alege R11 peste tot din prudență: cu cât suprafața e mai rugoasă, cu atât se curăță mai greu. O terasă R11 e sigură pe ploaie, dar reține murdăria în textură și cere periere, nu doar ștergere. În baie, un compromis rezonabil e gresie R10 pe pardoseală și plăci mai mici, cu multe rosturi, în zona dușului — rostul în sine adaugă aderență.
Ce se vede abia la montaj
Două mențiuni de pe cutie salvează nervi pe șantier. Rectificat înseamnă că placa a fost tăiată pe contur după ardere și are muchii perfect drepte, deci se poate monta cu rost de 2 mm. Nerectificat înseamnă muchii ușor neregulate și rost minim de 3–4 mm; forțarea unui rost subțire acolo scoate în evidență fiecare diferență de dimensiune.
Apoi vine tonul și calibrul, tipărite ca un cod pe fiecare cutie. Plăcile din loturi diferite pot avea nuanțe și dimensiuni ușor diferite. Se cumpără tot necesarul dintr-un singur lot, plus 10% rezervă pentru tăieri și spargeri, iar la formate mari sau montaj în diagonală rezerva urcă spre 15%.
Formatele mari, de tip 60×120 sau mai mult, cer suport foarte plan și adeziv aplicat dublu, pe placă și pe suport, altfel rămân goluri sub care placa se sparge la primul obiect scăpat pe ea. Dacă pardoseala existentă nu e plană, nivelarea se face înainte — problemă care apare des la renovări și care ține de starea șapei de dedesubt, nu de calitatea plăcii.
Cel mai bun test rămâne totuși cel din magazin: pune o placă pe jos, calcă pe ea cu pantoful cu care intri de obicei în casă și uită-te la ea în lumină razantă. Ce vezi acolo vei vedea și acasă, doar că multiplicat pe patruzeci de metri pătrați.
