Vecinii care vorbesc tare, un copil care aleargă la etajul de deasupra sau un televizor lăsat prea sus seara — zgomotul dintre apartamente e una dintre cele mai frecvente surse de nemulțumire la bloc, mai ales în clădirile mai vechi, construite cu pereți despărțitori subțiri, uneori de doar 10-15 cm de cărămidă sau chiar de rigips simplu. Vestea bună e că problema se poate rezolva, dar nu cu orice material și nu oricum montat, pentru că izolarea fonică urmează reguli diferite de cele ale izolării termice, iar confuzia dintre cele două duce adesea la lucrări scumpe care nu rezolvă de fapt zgomotul.
Zgomot aerian și zgomot de impact — nu sunt același lucru
Zgomotul aerian e cel care se propagă prin aer și lovește peretele din exterior — voci, muzică, televizor. Zgomotul de impact apare atunci când o vibrație lovește direct structura clădirii, cum se întâmplă cu pașii pe podea sau cu o mobilă târâtă, și se transmite mult mai eficient prin beton decât zgomotul aerian, pentru că vibrația călătorește direct prin structura rigidă a clădirii, uneori pe distanțe de mai multe etaje. Un perete gros de zidărie poate opri destul de bine vocile, dar aproape deloc vibrațiile transmise prin planșeu, motiv pentru care multe apartamente „liniștite” ca pereți rămân totuși deranjate de pașii de sus. De aceea, o izolare fonică reușită tratează separat cele două tipuri de zgomot, nu presupune că un singur strat de material rezolvă tot — un apartament poate avea nevoie simultan de izolare la pereți și de covor sau parchet plutitor cu strat elastic la pardoseală.
Ce materiale chiar reduc zgomotul
Vata minerală bazaltică, densă, rămâne materialul de bază pentru izolarea fonică a pereților, pentru că structura ei fibroasă absoarbe undele sonore mult mai eficient decât polistirenul — dacă vrei să înțelegi diferența dintre cele două variante, merită o comparație directă între vata minerală și polistirenul expandat, chiar dacă acolo discuția e despre pereți exteriori, principiile de comportament acustic rămân valabile. Pe lângă vată, plăcile de gips-carton montate pe un schelet metalic independent de perete, cu un strat de aer între ele, cresc semnificativ izolarea, mai ales dacă spațiul dintre plăci și perete e umplut cu vată minerală. Există și membrane fonoizolante speciale, grele și flexibile, care se montează sub gips-carton pentru un plus de masă, un factor important în acustică — cu cât peretele e mai greu, cu atât reține mai bine sunetul. Membranele bituminoase sau din cauciuc reciclat, montate sub pardoseală, sunt soluția tipică pentru zgomotul de impact provenit de la vecinii de deasupra.
O soluție completă, montată corect
Un perete fonoizolant bun are, de regulă, trei straturi: peretele existent, un strat de vată minerală de minimum 5 cm și un rând de gips-carton pe structură metalică independentă, prinsă în tavan și pardoseală, nu direct de peretele vechi — altfel vibrațiile trec oricum prin structura metalică. Rosturile dintre plăci și cele de la margini, spre tavan și pardoseală, se etanșează cu chit acustic elastic, nu cu ipsos rigid, pentru că orice punte rigidă între cele două fețe ale peretelui anulează o parte din efectul izolării. Prizele electrice montate pe peretele fonoizolant merită și ele atenție, pentru că o cutie de doză montată direct, fără decalaj față de doza din peretele vecin, creează un punct slab prin care sunetul trece nestingherit. Dacă lucrarea se face în cadrul unei renovări mai ample, cel mai simplu e s-o integrezi din faza de proiect, pentru că a reveni ulterior, după ce pardoseala și tavanul sunt deja finisate, complică mult montajul și crește costurile.
Costul unei izolații fonice complete variază în funcție de suprafața peretelui și de materialele alese, dar rămâne, de regulă, mult mai mic decât alte lucrări de renovare majoră, cum ar fi schimbarea integrală a instalațiilor electrice sau sanitare. Pentru rezultate garantate, mai ales la pereții spre casa scării sau spre apartamentele cu activitate zgomotoasă, o firmă specializată poate face și o măsurătoare acustică înainte și după lucrare, ca să confirme cu cifre reale câți decibeli s-au redus efectiv, nu doar o senzație subiectivă de liniște, greu de verificat altfel după ce lucrarea e deja gata și finisată.
Cine plănuiește o renovare completă și vrea să știe exact în ce etapă intră izolarea fonică față de restul lucrărilor găsește reperele utile într-un ghid despre ordinea corectă a lucrărilor la o renovare de apartament, ca să nu ajungă să desfacă un perete gata finisat doar pentru a adăuga un strat de vată uitat din calcul.
