Sari la conținut
Izolarea termică a țevilor de apă caldă: materiale și beneficii reale
Foto: 500photos.com / Pexels
Izolații și eficiență energetică

Izolarea termică a țevilor de apă caldă: materiale și beneficii reale

Puțină lume se gândește la țevile de apă caldă atunci când calculează cât cheltuiește pe încălzire, deși acestea pot fi o sursă discretă, dar constantă, de pierdere de energie, mai ales acolo unde traseul de țevi trece prin spații neîncălzite — subsol, pod sau pereți exteriori. Diferența dintre o instalație izolată corect și una lăsată „la vedere” se vede clar pe factura de gaz sau de curent la boilerul electric, mai ales la casele cu trasee lungi între centrală și punctele de consum.

De ce contează izolarea unei simple țevi

Apa caldă care circulă printr-o țeavă neizolată pierde căldură constant în tot traseul de la centrală sau boiler până la robinet, iar cu cât distanța e mai mare, cu atât apa ajunge mai rece la consumator și centrala trebuie să încălzească mai des, ca să mențină temperatura setată. La instalațiile cu recirculare, unde apa caldă circulă continuu printr-un circuit închis, ca să fie mereu disponibilă rapid la robinet, pierderile printr-o țeavă neizolată devin și mai mari, pentru că apa pierde căldură non-stop, nu doar în momentul folosirii, chiar și noaptea, când nimeni nu deschide robinetul. Practic, o instalație de apă caldă bine izolată reduce timpul de așteptare la robinet până apare apa caldă și scade frecvența cu care centrala pornește doar ca să compenseze pierderile de pe traseu, ceea ce înseamnă mai puține cicluri de aprindere și, în timp, o uzură mai mică a centralei.

Ce materiale se folosesc de fapt

Cochiliile izolante din spumă de polietilenă sunt cea mai comună soluție, ieftine, ușor de montat — se despică pe o parte, se îmbracă direct pe țeavă și se lipesc cu o bandă adezivă la îmbinări — și potrivite pentru majoritatea instalațiilor rezidențiale. Pentru temperaturi mai ridicate sau pentru trasee expuse la foc, vata minerală în formă de cochilie oferă o rezistență termică mai bună și e ininflamabilă, o alegere mai potrivită lângă centrale sau cazane, unde temperaturile din apropiere pot fi ridicate. Cauciucul elastomeric, mai scump, se folosește mai ales la instalațiile de răcire, unde previne și condensul, dar funcționează bine și pe circuitele de apă caldă din spații cu umiditate ridicată, cum sunt subsolurile, tocmai pentru că nu absoarbe apă și nu se degradează în timp din cauza umezelii constante.

Unde contează cel mai mult

Prioritatea absolută sunt traseele care trec prin spații neîncălzite — subsol, pod, garaj sau pereți exteriori — pentru că acolo diferența de temperatură față de apa din țeavă e cea mai mare, deci și pierderea de căldură. În interior, în spații deja încălzite, izolarea aduce beneficii mai mici, dar tot contează la instalațiile cu recirculare, unde fiecare metru de țeavă neizolată se traduce în energie pierdută zi de zi. Într-o renovare de bucătărie sau baie, momentul montării noilor țevi e ocazia ideală să le izolezi din start, înainte ca ele să dispară în perete sau sub pardoseală — un detaliu ușor de trecut cu vederea în graba unei renovări, discutat și în ghidul despre renovarea bucătăriei pas cu pas, unde instalațiile ascunse sub finisaje sunt exact genul de lucrare care nu se mai poate corecta ulterior fără demolare.

Cât costă și cât timp durează montajul

Izolarea țevilor de apă caldă e una dintre puținele lucrări de eficiență energetică pe care o poți face singur, fără scule speciale sau cunoștințe tehnice avansate. Cochiliile din spumă costă puțin per metru liniar, iar montajul, pentru un traseu obișnuit dintr-o casă, durează de la o oră la câteva ore, în funcție de lungimea traseului și de câte coturi și ramificații are instalația. Singurul lucru la care merită atenție e diametrul cochiliei, care trebuie ales exact pentru diametrul exterior al țevii — o cochilie prea largă nu izolează eficient, iar una prea strânsă e greu de montat și poate crăpa în timp. Pentru cine preferă totuși să lase lucrarea pe mâna unui instalator, costul manoperei rămâne mic comparativ cu alte intervenții la instalații, mai ales dacă izolarea se face în același timp cu alte lucrări la țevi, când oricum accesul e deschis.

Costul izolării țevilor e mic comparativ cu alte lucrări de eficiență energetică, cum ar fi sistemele de ventilație cu recuperare de căldură, dar raportul cost-beneficiu e printre cele mai bune din toată casa — motiv suficient să nu rămână ultimul pe listă, mai ales atunci când oricum se lucrează la instalații și țevile sunt oricum expuse și accesibile.