Pompa de căldură aer-apă a devenit, în ultimii ani, prima întrebare pe care o pune orice om care își schimbă sistemul de încălzire. Argumentul e simplu și corect: pentru fiecare kilowatt-oră de electricitate consumată, o astfel de instalație livrează în casă între două și patru kilowatt-ore de căldură, extrase din aerul exterior. Pe hârtie, e cea mai eficientă formă de încălzire disponibilă unei case individuale.
Problema apare când sistemul se montează într-o casă care nu e pregătită pentru el. Atunci factura nu scade, camera nu se încălzește la minus zece grade și proprietarul rămâne convins că tehnologia nu funcționează în România. În realitate, pompa de căldură nu e un cazan pe care îl schimbi într-o zi, ci o componentă dintr-un sistem în care contează la fel de mult izolația, corpurile de încălzire și instalația electrică.
Regula temperaturii scăzute pe tur
Aceasta e condiția fundamentală și tot ea explică majoritatea eșecurilor. Randamentul unei pompe de căldură depinde de diferența dintre temperatura aerului exterior și temperatura apei pe care o trimite în instalație. Cu cât apa e mai rece, cu atât consumul e mai mic.
O centrală pe gaz lucrează confortabil cu apă la 65 sau 70 de grade. O pompă de căldură lucrează eficient la 35 de grade și devine costisitoare peste 50. Diferența are consecințe directe asupra corpurilor de încălzire.
- Încălzire în pardoseală: combinația ideală. Suprafața mare de schimb permite temperaturi de 30-35 de grade, exact zona în care pompa dă randament maxim.
- Ventiloconvectoare: funcționează bine la temperaturi joase și au avantajul că pot răci vara, dacă unitatea are funcție reversibilă.
- Radiatoare existente: depinde de dimensionare. Radiatoarele de oțel montate pentru o centrală pe gaz sunt, de regulă, prea mici. Uneori se pot păstra dacă se mărește numărul de elemente sau dacă se înlocuiesc cu modele joase și lungi, dimensionate pentru 45 de grade.
Verificarea practică e la îndemână și nu costă nimic. Într-o zi rece de iarnă, coboară temperatura de pe turul centralei actuale la 45 de grade și lasă-o așa două zile. Dacă în casă rămâne cald și confortabil, locuința e potrivită pentru o pompă de căldură. Dacă nu, ai aflat înainte să cheltuiești, nu după.
Anvelopa casei, necesarul de căldură și dimensionarea
A doua condiție ține de pierderile termice. O casă neizolată cere multă putere instalată, ceea ce înseamnă o unitate mare, scumpă, care lucrează în afara punctului ei optim. Cu cât pierderile sunt mai mici, cu atât pompa e mai mică, mai ieftină și mai eficientă.
Ordinea corectă a investițiilor e, prin urmare, întâi anvelopa, apoi sursa. Izolarea pereților, a planșeului spre pod și înlocuirea tâmplăriei reduc necesarul cu 30 până la 60 la sută, iar o evaluare serioasă a stării actuale se poate face pornind de la datele dintr-un certificat de performanță energetică, care conține deja calculul pierderilor pe fiecare element.
Dimensionarea propriu-zisă se face pe baza unui calcul de necesar, nu după metri pătrați și nici după ce spune vecinul. Ca ordin de mărime, o casă bine izolată de 150 de metri pătrați are nevoie de 6 până la 8 kilowați, iar una neizolată de aceeași suprafață poate cere dublu. Supradimensionarea nu e o măsură de siguranță: face compresorul să pornească și să se oprească des, îi scurtează viața și crește consumul.
Curent, spațiu și zgomot
Instalația electrică e piedica de care se lovesc multe proiecte. O pompă de căldură de 8 kilowați termici trage, la vârf, câțiva kilowați electrici, la care se adaugă rezistența electrică de rezervă. În practică, un branșament monofazat de 4 sau 5 kilowați, cum au multe case vechi, nu ajunge. Trecerea la trifazat sau majorarea puterii aprobate se cere la distribuitor, durează săptămâni sau luni și are un cost propriu. E prima verificare de făcut, înainte de orice ofertă.
Unitatea exterioară are nevoie de spațiu liber pentru circulația aerului, de obicei cel puțin un metru în față și jumătate de metru lateral, montată pe un suport la 30-40 de centimetri deasupra solului, ca să nu fie blocată de zăpadă, cu scurgere pentru condens și pentru apa rezultată din dezghețare. Nu se pune sub o fereastră de dormitor și nici lipită de gardul vecinului, pentru că generează un zgomot constant de 45 până la 55 de decibeli.
Se adaugă un puffer, adică un rezervor tampon, care evită pornirile dese, și un boiler pentru apă caldă menajeră, dacă vrei ca sistemul să acopere și această funcție. Iar la temperaturi foarte joase, sub minus cincisprezece grade, randamentul scade sensibil, motiv pentru care în zonele reci se păstrează adesea o sursă auxiliară. Cine trece prin toate aceste verificări înainte de a semna contractul ajunge, aproape fără excepție, la un sistem care își face treaba. Cine sare peste ele plătește diferența în fiecare lună de ianuarie.
