La orice magazin de materiale găsești trei denumiri care se amestecă în capul multor oameni la prima renovare: var hidratat, var stins și ipsos. Vânzătorul îți poate răspunde repede „ia varul, e mai ieftin” sau „mai bine ipsos, se lucrează mai ușor”, dar fără să explice de ce, iar tu rămâi tot nelămurit dacă alegerea se potrivește camerei pe care vrei să o refaci. Diferența nu e doar de preț, ci de comportament al materialului pe termen lung — unele suprafețe respiră mai bine cu var, altele au nevoie de finețea și priza rapidă a ipsosului.
Var hidratat și var stins — de fapt același material, forme diferite
Varul hidratat este forma pudră, ambalată în saci, obținută prin stingerea controlată a varului nestins în fabrică și uscarea ulterioară. Varul stins „la butoi”, cel pregătit tradițional pe șantier prin turnarea apei peste bulgări de var nestins, este aceeași substanță chimică, dar cu o structură mai fină și o plasticitate mai bună, apreciată mai ales de meseriașii vechi pentru tencuielile de exterior sau pentru pereții din cărămidă veche care trebuie să respire. Diferența practică pentru cineva care renovează un apartament e că varul hidratat din sac e mult mai ușor de folosit, are un dozaj constant și nu implică riscurile stingerii varului nestins, care produce căldură și poate arde la contact necontrolat.
Varul, în oricare din cele două forme, rămâne alegerea clasică pentru tencuielile de bază pe pereți din zidărie sau BCA, mai ales acolo unde vrei un finisaj care lasă peretele să elimine umezeala în timp, fără să o blocheze sub un strat impermeabil. E motivul pentru care multe case vechi, tencuite inițial cu var, „respiră” mai bine decât cele finisate ulterior cu tencuieli pe bază de ciment sau ipsos aplicate direct pe zidărie umedă.
Unde chiar merită ipsosul
Ipsosul intră în discuție mai ales la finisajul de suprafață, cel de dinaintea zugrăvelii, nu ca strat de bază pe zidărie brută. Se lucrează repede, priza e rapidă, iar rezultatul e o suprafață fină, ușor de șlefuit, ideală sub o vopsea lavabilă de calitate. Problema lui reală este umezeala: ipsosul nu rezistă bine la contact prelungit cu apa, motiv pentru care nu se recomandă în băi, în zone de duș sau lângă chiuvete fără o protecție suplimentară. Dacă renovezi o bucătărie, de exemplu, și te întrebi ce pui pe pereții din jurul zonei de gătit, ipsosul poate rămâne finisajul din living sau dormitor, dar lângă plita de gătit sau chiuvetă discuția se leagă direct de ordinea corectă a lucrărilor la o renovare de bucătărie, unde tencuiala rezistentă la umezeală vine înaintea oricărui strat decorativ.
Cum alegi pe camere, ca să nu greșești
În practică, cei mai mulți oameni ajung să combine cele două materiale, nu să aleagă unul singur pentru toată casa. Var sau tencuială pe bază de var pentru straturile de bază, mai ales pe pereți din zidărie sau acolo unde există risc de umiditate, și ipsos pentru finisajul fin din camerele uscate — dormitor, living, hol. Pentru baie sau bucătărie, varianta cu var hidrofugat sau o tencuială specială rezistentă la umezeală e mult mai sigură decât ipsosul simplu, indiferent cât de bine arată acesta la aplicare. Dacă suprafața pe care lucrezi e din gips-carton, discuția se schimbă complet, pentru că acolo alegerea corectă a plăcii — standard, hidrofugă sau ignifugă — contează mai mult decât finisajul de deasupra, iar tipul de placă montată influențează direct ce tencuială sau glet poți aplica după.
Un ultim detaliu care scapă des din calcul: timpul de uscare. Varul are nevoie de mult mai mult timp decât ipsosul pentru a se usca complet și a-și atinge rezistența finală, uneori câteva săptămâni bune, mai ales la straturi groase aplicate pe vreme umedă sau rece. Dacă graba te împinge să zugrăvești peste o tencuială pe bază de var încă umedă, riști pete, exfolieri sau mucegai ascuns sub vopsea. Ipsosul iartă mai mult din acest punct de vedere, cu o priză de câteva ore și o uscare completă în câteva zile, ceea ce îl face potrivit pentru renovările făcute în regim rapid, unde termenul de finalizare contează la fel de mult ca rezultatul final.
